iubire, liviu plesoianu, prietenie

Tacerea mea te iubeste

19-Nov-2008 by Liviu Plesoianu (invitat special pe blog)

Alt-fel.ro» Articole» Editoriale» Tacerea mea te iubeste

Tags: iubire, liviu plesoianu, prietenie

Tacerea mea te iubeste. Am nevoie de tine departe acum. - Tocmai pentru a te simti aproape. Cand voi gasi Dumnezeul din mine il voi pune la picioarele Dumnezeului din tine. Nu vreau ca intre mine si tine sa ne mai dezlege un "noi". "Noi" rimeaza prea sigur cu "doi".

Vom fi unul doar atunci cand vom fi, fiecare in parte, un "unu". Unu este intotdeauna suma de unu plus unu. Matematica fiintei?

Iubirea ne decanteaza. Si nu vreau ca unul dintre noi sa fie zat. Zatul se arunca. Doar lichidul se bea.

Am nevoie de lipsa ta pentru a-ti contura prezenta. Dorul este absenta vie. Imi esti acum o absenta vie. Incep numaratoarea minutelor mele din clipa in care te-am intalnit. Intre inima mea si inima ta nu exista diferente de fus orar. Ritmurile cardiace sunt simultane.

Sunt jumatate din jumatatea ta. Esti jumatate din jumatatea mea. Ceea ce ramane nu sunt nici eu si nu esti nici tu. Ceea ce ramane este pur si simplu iubire. Iubire si tacere. Impreuna suntem iubire. Separat, ne iubim. Sa ne iubim dar sa fim si iubire. Cand ne iubim suntem "doi". Cand suntem suma care facem "unu", suntem iubire.

Arta de a fi "singur" atunci cand esti "impreuna"? Prietenia are nevoie de spatiu. Prietenia este a te relaxa in celalalt. Prietenia este tacerea din iubire. Iubirea inglobeaza prietenia.

Tacerea este mirare. Ma mir de tine?

Abia acum te pot iubi cu adevarat, pentru ca abia acum nu imi mai este frica sa te pierd. O data ce te-am cunoscut nu am cum sa te mai pierd. Esti oriunde si oricand mai sunt si eu.

A trebuit sa te ucid in mine pentru a te lasa sa te nasti in mine. M-am bucurat sa te ucid. Ti-am dat foc fara mila! Apoi te-am luat de mana prin scrum si mi-am dat seama ca nu erai in scrum. Scrum era ceva ce nu erai. Scrumul era minciuna arsa. Masca unei masti.

Nu exista decat clipa asta. Fii cu mine in clipa asta. Nu imi plac pozele, pentru ca pozele aduna clipele. Iar suma de clipe este timp mort. Nu imi plac "imortalizarile". Nu vreau sa-mi amintesc nimic, fiind prea nostalgic dupa clipa asta. Am doar nostalgia senina a clipei asteia. Iubesc devenirea care esti, iar nu apa din paharul de ieri. Ieri nu mai esti, iar maine nu ai fost. Esti doar acum. Sunt doar acum. Nu te mai caut prin poze. Te mai caut doar exact atunci cand respiri. Te mai gasesc doar atunci cand respiri.

Imi place cand respiri. Imi place cum respiri. Imi este foarte bine atunci cand imi amintesc ca respiri. Asta ma face sa-mi aduc aminte ca respir.

Mi-e dor de tine acum. Dar ma bucur ca nu esti aici. Pentru ca va veni un "atunci" care ne va gasi impreuna si intr-un acolo. Si atunci te voi strange in bratele mele de atunci. Si acum imi doresc sa te strang in bratele mele de acum.

Tu n-ai sa stii daca nu imi auzi tacerea. Si stiu ca nici nu ma poti auzi daca nu tac.

Daca imi auzi si intelegi tacerea, vino! Daca nu, mai stai?

Am ascuns, frumoaso, inelul pentru tine intr-un mar din care, pentru a-l gasi, va trebui sa musti.

Te tine dantura?!?

Descarcati GRATUIT cartea scrisa de Liviu Plesoianu accesand www.liviuplesoianu.ro

Sursa: www.liviuplesoianu.ro

Posted in Articole, Editoriale | Print | 7 Comentarii»

Comentarii articol

Postat de: reassehal
ma zugio les noro <a href="http://zugioroz.com">zugioroz</a> http://zugioroz.com - zugioroz http://zugioroz.com
4---0-2010 06: 1:1:

Postat de: Dana
E superb! Iar daca pana la finalul lecturii acestui fragment, el vorbeste despre sentimentele lui vis a vis de EA, textul din final 'Te tine dantura?!?' vorbeste despre TOT ce este el in momentul prezent. Pe cati dintre noi ii 'tine dantura' atunci cand vrem ceva? Oare cati dintre noi nu ne dorim minunile in viata noastra fara efort si, daca se poate, sa vina intr-o maniera 'soft'? Cati ne asumam EFORTUL de a cunoaste un om? MARUL asta inseamna - cunoasterea lui (de catre EA). Si, desi cunoasterea unui om (prin iubire) e de departe cel mai fascinant lucru din lume, ne cramponam mult prea adesea de motive precum... 'e prea ermetic'. Marul e un fruct complet din toate pdv! Insa trebuie sa recunoasteti ca e nevoie de dinti sanatosi pt a-l manca CU PLACERE! Exceptional fragment, Liviu! Miscator... si puternic! * Iti aud respiratia din tacere si stiu ca in linistea dintre noi ai invatat sa invii cu fiecare raza de primavara, sa renasti cu fiecare crepuscul ce crapa cerul in rasarit, cu fiecare strop de ploaie ce hraneste buza insetata a pamantului si pantecul fiecarui copac, ai invatat sa astepti miracolul din fiecare samanta care plezneste sub pamant si-si arunca tulpina firava pe care soarele o trage cu dragostea unei mame spre el, ai invatat sa asculti mierlele dimineata si in asfintit, ai invatat sa nu mai numeri zilele si sa faci impletesti paturi din noptile reci, ai invatat rabdarea verii in care livezile de meri forfotesc pe mutite, ai invatat sa simti mirosul vantului care-ti aduce vesti despre mine, ai invatat sa iubesti merele si sa le faci sa roseasca atunci cand le privesti gandindu-le soarta si stiu c-ai vrea sa pui in fiecare mar un inel pt mine... si mai stiu ca daca nu ma grabesc, tineretea va pune gaj pe dintii mei, iar inelul va fi gasit de o stancuta, dupa ce vor trece peste marul nemancat toamne si ierni reci si uscate si umede si seci...
8---0-2009 22: 1:5:

Postat de: Alexa
poate putin prea repetativ in unele locuri, dar inedita scriitura. citibil, mestecabil cu sau fara dantura! suav printre randuri, incitant printre cuvinte, agresiv uneori prin avalansa de ganduri care se doresc a fi exprimate dintro suflare! ah, ce usor e sa faci critica literara pe marginea sau in interiorul unui text pe care un om l-a gravat in sufletele noastre. pe vecie! clar nu se pot uita randurile tale liviu! chiar si finalul care "rupe tot". final ce parca ar fi din alt film! dar cred ca asta ai si vrut! sa ramai pentru vesnicie in filmoteca sufletelor noastre.
1---1-2008 25: 1:5:

Postat de: Florina
imi place. e frumos.
1---1-2008 22: 0:1:

Postat de: Ramona
Oameni buni! Nu va mai cramponati atat de cuvinte! Simtiti esenta, inspirati esenta, gustati esenta la ce se spune, face, etc... Ne pierdem in detalii pe care le criticam, si uitam ESENTA! Felicitari Liviu..Este / esti @lt-fel!
1---1-2008 21: 1:3:

Postat de: Ioana
Mie imi place finalul:) E frumos in rest, dar nu-i prea mult? Nu se dilueaza? De ce nu-i dati marul mai devreme?:):)
1---1-2008 20: 1:8:

Postat de: Dora Maar
Imi amintesc ca, cu ceva vreme in urma, am mai citic acest articol si mi-a placut foarte mult mai putin finalul care mi s-a parut nefericit. Acum, tocmai l-am citit din nou, dar parerea mea nu s-a schimbat cu nimic. Nu stiu de ce, dar acel final : "Te tine dantura"- rupe tot. Acesta mi se pare a fi cuvantul potrivit : "rupe".
1---1-2008 19: 1:5: